http://ro.wikipedia.org/wiki/Clisura_Dun%C4%83rii

Mihai LEONTE

Clisura Dunãrii
De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Sari la: Navigare, cãutare
Clisura Dunãrii (sârbã Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geograficã situatã de-a lungul malului nordic al Dunãrii, în sudul Banatului. Regiunea este limitatã de râul Nera la vest ºi de Cazanele Dunãrii la est.

[modificã] Localitãþi
Cele mai mari aºezãri din Clisura Dunãrii sunt municipiul Orºova ºi oraºul Moldova Nouã. Tot din Clisura Dunãrii fac parte ºi comunele Socol, Pojejena, Coronini, Gârnic, Sicheviþa, Berzasca din judeþul Caraº-Severin, precum ºi Sviniþa, Dubova, Eºelniþa, Iloviþa ºi Brezniþa-Ocol din judeþul Mehedinþi.

[modificã] Populaþia
Regiunea este locuitã de români ºi de sârbi, unele localitãþi având o majoritate sârbã. Aceºtia sunt majoritari în Socol, Pojejena ºi Sviniþa. Mai existã ºi o comunitate de cehi, mai ales în jurul localitãþii Gârnic.

[modificã] Istorie
Istoric, regiunea a aparþiunt Frontierei militare bãnãþene ºi era împãrþitã în sectorul "vlahilor" (români) ºi cel al ilirilor (sârbi).

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Clisura_Dun%C4%83rii"
Categorie: Geografia Banatului
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 20/04/2007 21:25 Titlul subiectului:

Clisura Dunãrii

De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Sari la: Navigare, cãutare
Clisura Dunãrii (sârbã Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geograficã situatã de-a lungul malului nordic al Dunãrii, în sudul Banatului. Regiunea este limitatã de râul Nera la vest ºi de Cazanele Dunãrii la est.

[modificã] Localitãþi
Cele mai mari aºezãri din Clisura Dunãrii sunt municipiul Orºova ºi oraºul Moldova Nouã. Tot din Clisura Dunãrii fac parte ºi comunele Socol, Pojejena, Coronini, Gârnic, Sicheviþa, Berzasca din judeþul Caraº-Severin, ca de exemplu ºi Sviniþa, Dubova, Eºelniþa, Iloviþa ºi Brezniþa-Ocol din judeþul Mehedinþi.

[modificã] Populaþia
Regiunea este locuitã de români ºi de sârbi, unele localitãþi având o majoritate sârbã. Aceºtia sunt majoritari în Socol, Pojejena ºi Sviniþa. Mai existã ºi o comunitate de cehi, mai ales în jurul localitãþii Gârnic,mai precis in localitatile Bigar si Eibenthal.Un numar important de germani putem intilni si in Orsova.

[modificã] Istorie
Istoric, regiunea a aparþiunt Frontierei militare bãnãþene ºi era împãrþitã în sectorul "vlahilor" (români) ºi cel al ilirilor (sârbi).

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Clisura_Dun%C4%83rii"
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 20/04/2007 21:27 Titlul subiectului:

Insula Ada Kaleh

De la Wikipedia, enciclopedia liberã
Sari la: Navigare, cãutare

Insula Ada-Kaleh
Bazarul de pe insula Ada-Kaleh
Insula Ada-Kaleh în anul 1909Ada Kaleh (din limba turcã Ada Kale, însemnând Insula Fortãreaþã) este o insulã pe Dunãre scufundatã odatã cu construirea hidreocentralei Porþile de Fier. Insula se gãsea la circa 3 km în aval de Orºova ºi avea o dimensiune de circa 1,7km lungime ºi circa 500m lãþime.

[modificã] Istoric
Insula a fost locuitã încã din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie cã mărimea insulei este de 200 de stadii, îngustã, plinã de mãslini ºi de viþã sãlbaticã. întâia atestare documentarã este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaþiile bãnãþene, care vorbeºte despre insula Saan cu 216 oameni. Numele ei s-a schimbat de-a lungul timpului, însã de la 1430 devine cunoscutã ca Ada Kaleh.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 20/04/2007 21:49 Titlul subiectului: ADA KALEH, INSULA CETATE

Asa a fost pe Ada-Kaleh ...articol din Jurnalul national

07 Noiebrie 2005 | de Carmen Plesa

INSULA CETATE
Insula Ada-Kaleh, un pamant cu climat mediteranean, era asezata chiar in mijlocul Dunarii, la trei kilometri de Orsova. Legenda insulei incepe undeva in vremurile zeilor si se termina brusc in 1971. Atunci a fost dinamitata. Peste ramasitele ei au venit apele lacului de acumulare al barajului de la Portile de Fier 1.

A fost odata, in mijlocul Dunarii, o insula in forma de stea. Ada-Kaleh – "Insula Cetatii". Pentru ea s-au batut secole de-a randul Imperiul Austro-Ungar si cel Otoman. Caci cine stapanea Ada-Kaleh, "un mic Gibraltar", cum l-au botezat istoricii, controla circulatia pe fluviu si pe uscat, in zona. Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile argonautilor. Pana si Hercule ar fi incercat, candva, sa cucereasca cetatea din mijlocul Dunarii. Grecii au botezat-o Cotinusa – adica pamantul maslinilor salbatici.

LEGENDE. In descrierile lui Herodot, insula apare cu numele Cyraunis. Cornelius Nepos o numea Cerne. Pe timpul cat a fost sub dominatia austro-ungara, insula s-a numit Carolina. Dupa inițialul razboi mondial, in urma unui referendum, insula cu populatie musulmana a trecut la Romania, conform dorintei celor care o locuiau. Si a urmat jumatate de secol de fericire pentru locuitorii de pe insula. S-au bucurat de protectia lui Carol I, care se spune ca avea legaturi stranse cu mai-marele "mafiotilor" de atunci de pe insula
Prin bunavointa regelui, locuitorii de pe Ada-Kaleh au fost scutiti de taxe pentru comertul pe care il faceau. Esentele tari ale tutunului din tigaretele facute pe Ada-Kaleh au ajuns celebre. La fel si locum-ul (rahat turcesc) care se facea pe insula. "Toate lucurile pe care le faceau – locum, dulceturi de smochine, bijuterii – erau minunate. Turcii de pe insula erau migalosi si intotdeauna produceau in cantitati mici. Ca sa faca un pic de locum, invarteau doua ore, fara sa se opreasca, la cazanul in care pusesera zahar si petale de trandafiri", isi aminteste Ana Vlad, o invatatoare care a predat pe Ada-Kaleh.

INVATATOAREA. "Aveam 19 ani cand am pasit, ca invatatoare, pe Ada-Kaleh. Avea o vegetatie de credeai ca esti in paradis. Struguri de care nu mai vazusem niciodata, smochine, mosmoale... Iar cand intrai in geamia lor, ramaneai zile in sir dupa aceea cu mirosul de smirna care iti intra in haine", adauga invatatoarea. Ana Vlad este romanca si ortodoxa, dar nu i-a trebuit mult sa se ataseze de turcii musulmani de pe insula cu climat mediteranean.

"Pentru ei nu conta ca eram romanca si ca aveam alta religie. Erau foarte primitori si respectuosi. Copiii lor erau respectuosi. Invatau in romana si in turca. Oamenii de pe insula nu-si inchideau casele. Puteai sa intri la cine vrei. Pe insula nu se fura", isi mai aminteste invatatoarea. Acest paradis, cu smochini, turci cu salvari si turcoaice cu ferigea, a inceput sa se clatine la inceputul anilor ’60.

"Ne-a trezit la un ocazie dat ca fac masuratori pe insula. Am simtit ca vor sa ne mute. Era prin ’64-’65. Mai apoi ne-au spus ca se face barajul", spune Musref Durgut, un turc nascut pe Ada-Kaleh, din parinti care se nascusera, la randul lor, pe Ada-Kaleh.
Ca sa impiedice un mare scandal, autoritatile i-au momit pe cei 600 de locuitori ai insulei cu pasapoarte care le permiteau sa plece in Turcia, fapt nu tocmai de ici de colo in acea vreme. Apoi le-au mai promis un nou paradis – un proiect care prevedea ca Ada-Kaleh, de la cel mai tanar copac pana la marea cetate, va fi mutata pe Simian, o insula de langa Drobeta Turnu-Severin.
O parte din locuitorii de pe Ada-Kaleh au luat drumul Turciei. Altii s-au dus spre Dobrogea, pe unde isi aveau neamurile. Nimeni nu s-a mutat pe Simian. Promisiunile autoritatilor fusesera vorbe in vant. Nu au mutat decat o parte din cetatea de pe Ada-Kaleh si cateva morminte musulmane. Totul aruncat la intamplare.
Printre cladirile care au fost lasate pe Ada-Kaleh s-a numarat si geamia, cunoscuta pentru covorul ei rosu care pe atunci trecea drept cel mai mare din Europa. Fusese primit cadou de la un sultan. Covorul a luat drumul unei moschei din Turcia, geamia de la Ada-Kaleh a fost dinamitata.

MASLINI, SMIRNA, TUTUN
Cei care au supravietuit dupa ce insula draga lor a fost inghitita de ape isi aduc aminte ca Ada-Kaleh mirosea a iasomie si a fructe coapte. Ca din fiecare curte te chema aroma de zahar pus la topit intr-un cazan, in care mesteca un turc, aruncand petale de trandafir si descantand pana avea sa se inchege deliciosul locum.

Pe Ezarzia, strada principala, unde erau adunate mai toate pravaliile, te ademeneau mirosuri intense de tutun, fugite din narghilelele la care pufaiau turcii. Peste aromele de tutun juca mirosul ceaiului tare si al cafelei la nisip.
Calatorul, imbatat de cafea si de rahatul tavalit in susan, pe care i le oferea negustorul turc, se aseza pe divanul scund, impodobit cu perne. Pleca incarcat de cutii cu tigarete, podoabe minunate si stofe grele. Dar numai dupa ce afla povestea sultanului Kaleh si a sotiei sale, Ada. Se spune ca femela era atat de frumoasa, incat i-a sucit cu totul mintile sultanului, care le-a parasit pe celelalte neveste din harem. S-a izolat, impreuna cu Ada, pe insula din mijlocul Dunarii, ca sa aiba parte doar el de frumusetea ei. Nefericita, sultana s-a aruncat in Dunare in timpul unei calatorii
"Allah ekber..." – imamul din minaret chema la rugaciune. Pe Ezarzia se lasa liniste. Geamia care mirosea a smirna se umplea de turci imbracati in salvari si de turcoaice cu fata acoperita de ferigea.

Pe marginile insulei, cetatea ridicata de austrieci din caramida trainica veghea la apus intoarcerea barcilor. Lotcile, incarcate in zori cu locum si tigarete de vanzare, pentru cei de pe mal, se intorceau goale.

Cand au vazut, in 1971, cum insula pe care au trait a disparut in Dunare, multi batrani care locuisera pe Ada-Kaleh s-au imbolnavit si au murit, fara sa apuce sa mai profite de pasapoartele oferite.

"Majoritatea au plecat la Constanta sau in Turcia, acolo unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta Turnu-Severin dupa doi ani. Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicaieri" - Musref Durgut, locuitor de pe Ada-Kaleh

PROIECTUL DE PE SIMIAN
Simian, insula pe care ar trebui sa renasca Ada-Kaleh, e la o distanta de 10 minute de mers cu salupa, din portul de la Drobeta Turnu-Severin. Simian nu se bucura nici de pozitia privilegiata, de "mic Gibraltar", pe care o avea "Insula cetate", si nici de un climat mediteranean.

In anii ’70, cand au sacrificat Ada-Kaleh pentru Portile de Fier, autoritatile s-au laudat ca vor reface pe Simian paradisul oriental inghitit de apele lacului de acumulare.

Au adus bucati din cetatea de pe Ada-Kaleh si le-au lipit grosolan pe una din marginile Insulei Simian. Au adus si cazematele si o parte din cimitirul musulman.

Dar cand au vazut ca locuitorii de pe Ada-Kaleh nu au de gand sa se mute pe Simian, au lasat insula in grija granicerilor.

Frumoasele cazemate au ajuns grajduri pentru cai, inconjurate de gradinile de zarzavat pe care si le-au incropit satenii dintr-un sat de pe malul Dunarii.

In acest moment, autoritatile de la Severin lucreaza impreuna cu o firma din Turcia la un proiect care sa invie, pe Simian, Ada-Kaleh. Proiectul are sprijinul Ambasadei Turciei in Romania.

Vor fi ridicate replici fidele ale cladirilor de pe

Ada-Kaleh. In afara de acestea, pe Simian ar mai urma sa apara un minihotel, restaurante, magazine. Cetatea ar urma sa adaposteasca o succesiune de galerii de arta.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

Pe Clisura Dunãrii, Speranþa a început sã viseze

Din zi în zi, imaginile de pe Clisura Dunãrii se schimbã, iar în oglinda apelor milenare apar mereu alte siluete de oameni, case ºi umbre de întâmplãri. Este cursul firesc al vieþii care îi întristeazã pe unii ºi îi bucurã pe cei care au avut ºansa unei zodii norocoase.

Durerea valurilor

Se aude ca un vuiet. Vântul suflã cu putere, iar pe întinderea cenuºie, muºuroaiele de apã par o turmã imensã de miei albi. Intrãm în Baziaº, cãtunul mic ca un bob de neghinã, ºi nu vedem suflet de om. Doar urme de istorie ºi amintiri despre care îþi mai pot vorbi doar cãrþile. Apoi, deodatã, pe marginea apei încep sã aparã case, sau mai bine zis vile elegante, decupate parcã din reviste. ªoseaua e curatã ºi din loc în loc are porþiuni cu alurã de drum european. Undeva, în apropiere de Divici, o barcã ºi doi pescari îºi încearcã norocul. Sunt uzi, ºi valurile îi leagãnã, ca pe niºte copii ce nu vor sã adoarmã. Din loc în loc, se mai vede câte un petec de vie. Câþiva oameni bãtrâni o curãþã ºi o sapã printre butuci. Sunt conºtienþi cã urmaºii lor nu o sã o mai pãstreze. Pentru cã pe malul Dunãrii pãmântul e scump, iar banul înlãturã absolut orice barierã ºi deschide toate porþile. Unii cred cã arginþii sunt mai puternici ca orice. ªi poate cã au dreptate. Oprim. Miroase a baltã, a vânt ºi a flori de piersic. Colegul meu Marius Cãruntu îmi aratã o vilã frumoasã. „Cel care a ridicat casa a vrut sã însemne locul. Înainte de 1989, pe aici a trecut Dunãrea înot ºi a fugit în America“. Casa e albã, puþini îi cunosc povestea ºi nu ºtiu cã în ziduri stã ascunsã libertatea. Urmeazã satele Divici, Belobreºca, ªuºca, Pojejena. Localitãþi care de-a lungul anilor au recunoscut pe rând sãrãcia ºi prosperitatea. Un oraº mort cu oameni vii, cam aºa poate fi descrisã „capitala“ Clisurii, Moldova Nouã. A murit mina ºi parcã s-a sfârºit lumea. Unii cred cã o sã se redeschidã. Viseazã la chin pentru o pâine amarã. Pentru cã mulþi nu o au decât dacã le-o dã statul prin amãrâtele de ajutoare sociale. Doar pensionarii par mai relaxaþi. Se plimbã pe alei sau te privesc de la geamurile blocurilor în care ºi-au închis viaþa în urmã cu mai numeroase decenii.
Ne îndreptãm spre Coronini, celebrul Pescari de acum zece ani. „Oamenii au dorit ca satul sã-ºi recapete denumirea de altãdatã“, spune primarul Gheorghe Dãneþi. „Oriunde te duceai trebuia sã duci peºte când vedeau cã eºti din Pescari. Or nici aici nu exista peºte întotdeauna“. Edilul comunei este un om realist. Cunoaºte viaþa, a fãcut ºcoalã adevãratã ºi a ajuns inginer electrotehnist în urma unui examen de admitere în care s-a întrecut pentru un loc la Politehnica din Timiºoara cu încã 13 concurenþi. Îºi aduce aminte de vremurile acelea ºi spune: „Am terminat un liceu industrial de cinci ani în Reºiþa, atâþia se fãceau pe vremea mea, ºi am mers la Timiºoara. Am fost o clasã foarte bunã pentru cã, din 36 de absolvenþi, 35 am intrat la facultate.

Dupã embargo, turism

Îl întreb despre perspectivele zonei, ale satului. Omul care zice cã n-a fãcut embargoul ca sã nu se lase de serviciu este optimist. ªi crede cã turismul o sã se dezvolte într-un ritm deosebit de alert. „O bucatã de pãmânt pe malul Dunãrii, o grãdinã micã, se vinde cu nouã-zece mii de euro. Apoi, nici în satul aparþinãtor, Sfânta Elena, unde trãieºte o comunitate cehã, lucrurile nu stau prea rãu. ªi acolo se vând case ºi pãmânt ºi vor veni turiºti din Cehia. Eu sper cã în acest an vom reuºi sã facem drumul, sã asfaltãm. Atunci ar fi altceva. Cât despre locurile de muncã, toate speranþele oamenilor se îndreaptã spre Moldova Nouã. Ori se redeschide mina, ori apare altceva. De la Coronini spre Orºova, cale de câþiva kilometri nu se mai întâmplã nimic. Doar interminabilele lucrãri de la ºoseaua de pe marginea Dunãrii. O ºosea care a înghiþit bani de la mai multe regimuri ºi, dupã cum spun specialiºtii, va mai înghiþi ºi de la cele care vor urma. Dupã care, îndată ce muntele face loc dealurilor, pe marginea Dunãrii pornește sã se lucreze. Se toarnã bolovani în apã, sute de tone de piatrã, ºi se pregãtesc locurile pentru viitoarele vile. Cãtre intersecþia cu Gornea, aceste case de vacanþã, locuite doar câteva zile pe an, sunt certitudini. Stau într-o parte ºi în alta a ºoselei ºi aºteaptã ca proprietarii sã le finalizeze sau, dupã caz, sã vinã sã locuiascã în ele. ªi aici pãmântul e scump. Locuitorii din Gornea, Liubcova ºi Berzasca nu au crezut niciodatã cã într-o zi vor ajunge sã ia o traistã de bani pentru o palmã de pãmânt. Ne îndreptãm spre Drencova, un sat cu o singurã casã, dar fãrã niciun locuitor. De fapt casa despre care am amintit este o clãdire care a adãpostit fosta cãpitãnie a portului. În rest, aici mai sunt câteva barãci în care se reparã maºini, o firmã strãinã ºi „cãsuþele“ plutitoare în care stau poliþiºtii de frontierã. Mai este ºi scheletul unei macarale de pe vremea când funcþiona postul. Pe unul din stâlpii de susþinere scrie cã a fost fabricatã la Bocºa, în anul 1979.

Istoria uitatã

Într-o minimonografie a localitãþii, primitã de la primarul de Berzasca, Nicolae Petru Furdui, se spune: „De la Drencova duce trenul industrial pe Valea Râului Berzasca, produs pentru exploatarea pãdurilor virgine din valea râului cuminþit, posedând pânã acum 18 kilometri ºi încã vreo opt în construcþie. Cu ocazia deschiderii canalului de la Orºova, în 1890, aici s-au întâlnit Francisc Iosif I-ul, Carol I-ul, Regele României, ºi Alexandru, Regele Serbiei, salutaþi fiind de preotul comunei Berzasca, Radu Golumba. La 4 mai 1931, Majestatea Sa Regele Carol al II-lea ºi Alexandru, Regele Iugoslaviei, se întâlnesc tot la Drencova. Dar aceste evenimente istorice nu sunt marcate în niciun loc.
În depãrtare, într-un cot al Dunãrii, se vede Cozla, sau mai bine zis ce a mai rãmas din fostul centru minier. Câteva blocuri din apartamentele cãrora urmele tranziþiei pot fi ºterse doar cu sute de milioane de lei, scheletele de la fosta minã ºi un grup de oameni amãrâþi care trãiesc din pensii (aceºtia sunt cei mai fericiþi), ajutoare sociale, pescuit ºi în ultima vreme din ce câºtigã cu ziua. Adicã în jur de 30 de lei pentru o zi de muncã în construcþii de la cei care îºi ridicã palatele pe lângã fosta minã. Din depãrtare, localitatea atestatã documentar încã din anul 1432 aratã bine, însã când ajungi în dreptul ei peisajul este dezolant. Urmele sãrãciei le întâlneºti peste tot, chiar ºi pe coastele câinilor care abia umblã de foame. Huila de Cozla, exploatatã pe timpuri pentru vapoarele de pe Dunãre ºi mai târziu pentru centralele electrice ºi siderurgia româneascã, a devenit o amintire. A rãmas doar praful ºi piatra înnegritã pe care o întâlneºti peste tot. Datoritã acestei strategii de restructurare a mineritului, mulþi oameni din satele Clisurii duc grija zilei de mâine. Unii (cei care au unde) pleacã, fiind convinºi cã din pomanã (ajutor social) nu se poate trãi la nesfârºit. În urmã cu câteva sãptãmâni au rãmas ºi fãrã curent electric. Oare ce-ar zice, dacã ar trãi, cei care în 1911 au introdus electricitatea în colonie? Mã uit la oamenii amãrâþi care pãºesc agale ºi par fãrã direcþie. Sunt prea necãjiþi ca sã ºtie cã în anul 1916 prin colonia lor a trecut Wilhelm, împãratul Germaniei, secondat de mareºalul Hindenburg ºi Mackensen
În loc de epilog

Mai sunt speranþe în satele de pe Clisurã. Speranþele, ca ºi visele, nu costã nimic ºi de aceea unii creeazã iluzii pentru oamenii acestor locuri. Dar poate cã, într-o zi, Clisura va deveni oaza turisticã aºteptatã de toatã lumea. O oazã pentru bogaþii de la masa cãrora ºi cei sãraci pot primi firimiturile supravieþuirii.
***
articol de Nicolae PATRUT, preluat din;
http://www.24h-online.ro/articol/Pe_Clisura_Dunarii__Speranta_a_inceput_sa_viseze_12315.htm
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/