Mihai LEONTE...SCRIERI INOCENTE

Mihai LEONTE · Trimis: 22/11/2006 21:17 Titlul subiectului:

. Dupã cutremur …

Zona Moldova Nouã a fost teatrul unor cutremure începând cu dimineaþa zilei de 23 mai 2002 ora 6,20, îndată ce s-a înregistrat debutantul seism mai semnificativ. Asta a fost preludiul unor miºcãri telurice ce au culminat cu cel dintâi, din 24 mai 2002, ora 24.42, ce a avut o intensitate de 4,8 grade pe scara Richter. Acesta a fost urmat de alte ºi alte seisme mai puþin importante, dar care au pus în alertã o mare ºi importantã masã de specialiºti, dar ºi de tot felul de alþi interesaþi de soarta unor societãþi sau instituþii alarmate de ceea ce a fost.
Printre instituþiile afectate, s-a numãrat ºi Poºta. Clãdirea unde funcþioneazã Oficiul Poºtal Moldova Veche este a ROMTELECOM, dar cele mai speriate au fost operatoarele de la cartare, când luni dimineaþa nu ºi-au putut deschide biroul de lucru pentru că uºa era blocatã de un morman de moloz cãzut din tavan. Clãdirea în sine are toþi pereþii interiori fisuraþi ºi dacã înainte sala factorilor poºtali arãta jalnic, acum aratã ca dupã cutremur!!!
ªefii Poºtei n-au întârziat sã vinã sã vadã ce este, direct la faþa locului. Diriginta Oficiului Poºtal Moldova Veche, d-na Puia Veronica, ºi-a anunþat ºefii de la judeþ. Primul a sosit luni dimineaþã, ºeful Oficiului Judeþean de Poºtã, inginer Silviu Hurduzeu, care a venit ºi a vãzut starea clãdirii ºi, împreunã cu reprezentanþii Romtelecom, a stabilit un plan de acþiune privind reparaþiile ºi zugrãvirea spaþiilor deþinute în chirie de oficiul de poºtã.
A venit ºi de la Direcþia Regionalã de Poºtã Timiºoara d-na Stãnescu. În dimineaþa zilei de 30 mai 2002, specialiºtii din cadrul Inspecþiei siguranþei în construcþii ºi alþi evaluatori fãceau diverse mãsurãtori la clãdirea poºtei. Faptul cel mai inedit este cã ziariºtii care au fost prin poºtã n-au amintit nimic de clãdirea poºtei.
Lucrul care nu se vede însã este ce a rãmas în sufletul oamenilor, acel ºoc ce nu poate fi uitat uºor.
Dupã cutremur, mulþi oameni au dormit în parcuri, în autoturisme sau chiar în corturi, care cum au avut. Sperãm cã nu va fi mai rãu ºi cã nu vom rãmâne doar cu ce a fost.

POªTAªUL 17 iunie 2002
Mihai Leonte
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 22/11/2006 21:21 Titlul subiectului:

Necazuri poºtale

Clisura Dunãrii este riveranã fluviului de la Baziaº la Cozla. Aici, legãtura cu lumea exterioarã e asiguratã numai de Poºtã ºi autobuze, fãcând abstracþie de telefoane care nu prea sunt, radio ºi televizor. Dacã celelalte surse de informare ºi comunicare ne sunt utile, scrisoarea adusã de poºtaº este de neînlocuit. Poºtaºii sunt întotdeauna în aceste localitãþi ºi au devenit indispensabili populaþiei de aici. El îndurã ploaia, frigul, arºiþa ºi viscolul cu geanta pe umãr, scriind la poarta fiecãruia pe geantã sau pe genunchi. Dar nu numai ei au necazuri.
Oficiul Poºtal Moldova Nouã, plasat în centrul administrativ al localitãþii, funcþioneazã într-o clãdire ce pare sã fi fost construitã în secolul XIX, tavanele arãtându-ºi rãnile pânã la stucaturã. ªobolanii sunt colegi de birou cu diriginta oficiului, Maria Nistoran. Deunãzi, oficianta Mariana Mãcãneaþã îmi spunea cu durere cã vine la serviciu cu strângere de inimã, ghiºeul fiind impropriu unui oficiu orãºenesc.
La orizont apare ºi o razã de speranþã, speranþa cã în curând salariaþii Oficiului Poºtal Moldova Nouã vor lucra în condiþii decente.

Leonte Mihai
Poºtaºul 08 aprilie 2002
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 04/01/2007 19:49 Titlul subiectului:

File de jurnal

- Sunt aniversãri dar ºi comemorãri. Citeºti ºi zici „Mulþi ani trãiascã” pentru cei vii. Un Dumnezeu sã-i ierte pentru cei trecuþi. Pãstraþi-le mormântul în sufletele voastre. Nu veþi avea nimic de pierdut. Vã va întãri eterna amintire cãci viaþa este viaþã, iar moartea ne îngheaþã
- Oare! M-am trezit târziu la viaþã dintr-un somn mult prea adânc. Dupã naºterea oficialã, am trecut de mult prin ºcoalã ºi cartea de muncã mi-e plinã de ani ºi totuºi parcã mai sunt copil. Acum învãþ încã din abecedare, cãci sunt încã la antici, pe care îi gãsesc: Aristotel, Platon, Seneca. Doamne! De unde ºtiau ei ce e în lume? Ne întrebãm, dar tot de la ei învãþãm.
- Lume multã, gãlãgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multã, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei sã cumperi un ziar, stai la coadã. La impozit îndată ce plãteºti, „lumea asta-i tare ºoadã”, stai la coadã. Dar ce? Coada asta-i de mâncare, de-i atâta înghesuialã?
- Am mai scris vreo douã rânduri, iarãºi am cãzut pe gânduri, consemnez iar în jurnal, câte un fapt comun, banal. Cãci de lucruri serioase lumea nu mai vrea sã ºtie sã audã cãci la toate este surdã. Am trecut ºi iar vom trece ºi prin anotimpul rece.
Stai în casã, la cãldurã, dacã ai, dacã nu mai bei un ceai sã te ardã pe la gurã ºi îþi faci astfel cãldurã.
- Vine pensia cu indexarea ºi mã mir cã e mai micã. Cum? Cã ea pare aºa mare, dar nu-i bunã de nimic. Nu mai ei, domnii cei mari, iau salarii în dolari, însã noi aceºtia mici, nu luãm nici firfirici. Tot aduni la cheltuieli, la venituri câte un pic, ce-a fost azi ºi ce-a fost ieri,
mâine nu mai e nimic. Uite aºa trãieºti puternic cu cartofi ºi cu gulii, într-o zi seninã poate, vei pleca dintre cei vii.
- Numeroase anunþuri funerare. Un ºir întreg de nume, trece mulțimea prin ziare, ºi ziarele prin lume. Trec anotimpuri în curgere normalã de la iarnã pân’la toamnã ºi ajungem iar în iarnã. Cursul vremii nu se schimbã, ploi mai sunt tot mai puþine, mai e secetã, zãpadã, stã o grindinã sã cadã, toate trec ca un ºuvoi, peste noi.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

PSALMUL CREDINŢEI MELE.

Doamne când voi ajunge în faţa TA, eu fiul TĂU Mihai să mă judeci, să nu mă întrebi dacă am crezut în TINE? TU ştii prea bine că am crezut în tăria TA, căci mi-ai fost întotdeauna pavăză şi sfătuitor, altfel n-aş fi putut ajunge să merg până aici.
Când eram singur, deosebit de singur, doar Tu mi-ai fost alături întărindu-mi credinţa. Ştiu că sufletul curat al mamei, TE-A rugat să nu mă laşi în braţele deznădejdii. M-ai pus la încercări pentru a vedea cât sunt de slab, dar nu m-ai lăsat să cad.
Mi-ai dăruit vigoare şi mi-ai luminat calea, arătându-mi drumul pe care să merg. Întotdeauna TE-AM ascultat cu o evlavie ascunsă, excluzând să mă arăt semenilor. Atunci îndată ce am putut ŢI- am ridicat rugi şi TE- am slăvit. Am greşit, dar TU ca un TATĂ iubitor m-ai iertat, şi iarăşi m-ai îndrumat spre lucrurile bune. Pentru asta sunt cumplit de fericit.
ÎŢI MULŢUMESC DOAMNE CĂ M-AI ÎNŢELES. EU AM CREZUT ÎN TINE. CEI CARE CRED ÎN TINE VOR AVEA PAZA TA. APĂRĂ-MĂ DOAMNE PÂNĂ LA CAPĂT, PE MINE ŞI PE URMAŞII URMAŞILOR MEI. AMIN.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 16/03/2007 18:02 Titlul subiectului: MAMA...eseu de Mihai LEONTE

MAMA

Amintirile sunt acele momente ce rămân neşterse în memoria cuiva, care au impresionat spiritul unui om. Păstrăm în amintire chipul omului drag. Pentru unii acest chip este al mamei care s-a aplecat spre fiinţa ta din prima clipă a vieţii şi până ai plecat departe în lume. Păstrez în suflet chipul mamei văzut într-o fotografie, mult mai târziu , când eram suficient de mare pentru a putea citi. Toţi cei care îmi vorbeau despre mama mea spuneau că era o femeie frumoasă, dar care s-a stins extraordinar de repede răpusă de o boală pentru care încă nu se descoperise medicamentul, tuberculoza. Eu nu i-am păstrat chipul real în memorie, dar în sufletul meu este mai elegantă decât în fotografie. Am păstrat-o în suflet oriunde şi oricând, păstrându-i o amintire greu de descris în cuvinte.
Dorinţa mamei a fost să ajung profesor, dar viaţa nu m-a dus pe acel drum, însă am ajuns maistru, profesând această meserie 21 ani, acesta ar fi echivalentul unui profesor, căci şi maistrul este un fel de pedagog, dar cu alte mijloace. Am fost întotdeauna aproape de oameni, respectându-i, aşa cum mi-am respectat şi colegii de muncă, nu am confecționat nici un fel de diferenţieri între muncitor şi maistru. Astfel am considerat că visul mamei a fost îndeplinit, făcând din meseria mea una didactică, aşa cum şi-ar fi dorit mama. Numai cei care n-au avut în viaţa lor o mamă alături ei, pot spune ce mult reprezintă mama şi cât de mult le-a lipsit în decursul vieţii. Cei care mai aveţi mame respectaţi-le. Veţi dovedi prin asta înaltul simţ al umanităţii. Mai multe nu vă pot spune.

MIHAI LEONTE
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 16/03/2007 18:05 Titlul subiectului: NECUNOSCUTA...autor Mihai LEONTE

NECUNOSCUTA...

Mă aflam de câteva zile în acest oraş. Dimineaţa birturile astea de cartier nu sunt aglomerate. De obicei vin obişnuiţii, care îşi beau aici cafelele sau cinzeaca de rachiu sau rom. Cafengiii obişnuiesc să-şi descânte cafeaua aburindă şi apoi să plece.
De câteva zile veneam aici dimineţa să-mi iau micul dejun şi apoi să plec la treburile pentru care venisem în oraş. În fiecare dimineaţă am observat că la câteva mese în faţa mea stătea o persoană feminină, îmbrăcată oarecum ciudat, ieşită din comun chiar. Bluza ei avea o mânecă colorată într-un roşu-vişiniu, iar cealaltă mânecă era de un violet nedefinit. Fusta foarte largă era construită parcă din cercuri concentrice de colorații diferite. Părea a fi clovnul unui circ, venit să-şi bea cafeaua de dimineaţă. Şi totuşi nu era un clovn, fiindcă în oraş nu era nici un circ şi în plus nici nu văzusesm vreun afiş să fie vreunul în turneu. Şi chiar ar fi fost interesant, un clovn femeie. În a patra zi de îndată ce am observat fenomenul, femela clovn fiind prezentă nu am rezistat curiozităţii şi am întrebat-o pe fata care ne servea micul dejun, dacă ştie ceva despre persoana în cauză. Cu amabilitate mi-a spus că poate să-mi facă cunostinţă cu ea. Nu ştiam ce să fac? Să accept sau nu? Totuşi fiind neocupat de absolut orice obligaţii, mi-am zis că voi accepta. I-am dat ospătarei un bileţel în care am scris; azi, aici, ora 18. Atât şi nimic mai mult şi am plecat cu problemele mele.
Surpriza mea avea să fie totală. La ora 18 fix m-am prezentat să-mi iau masa de seară. Locul îmi era rezervat şi nu mică mi-a fost surprinderea când am văzut că cineva mă aştepta! Părea o tipă necunoscută privită din spate. Am dat să mă aşez la masă şi atunci am văzut că în faţa mea se afla ,,femeia clovn''. Îmbrăcată rudimentar şi decent. O bluză uni de tentă stânjeniu(violet) şi o jupă de un albastru bleumarin mai mult spre azuriu, cumva nuanţate.
În faţa ei se afla o ceaşcă de cafea şi biletul meu, lăsat dimineaţa. Cu oarecare reţinere s-a ridicat şi a dat mâna cu mine, fără să spună vreun nume. Eu totuşi m-am recomandat şi ne-am aşezat la masă. Am întrebat-o dacă doreste să servească cina laolaltă cu mine, însă m-a refuzat mai mult decât categoric. Mă simţeam destul de stânjenit. Întrebările mele curgeau fără să aflu vreun răspuns, axându-se despre îmbrăcămintea ei ciudată şi ce o făcea să vină în acel loc în fiecare dimineaţă? Nu a putut sau nu avrut să-mi răspundă la nici o întrebare de a mea. Într-un târziu parcă venită din altă lume mi-a spus doar atât;- Îţi mulţumesc pentru invitaţie şi pentru că nimeni nu a mai întrebat-o până la mine ce face pe acolo, a acceptat invitaţia mea, ca un gest de recunoştinţă. S-a ridicat de la masă, mi-a întins mâna, am vrut să o sărut, dar şi-a retras-o cu o graţie uşoară, adresându-mi câteva cuvinte pe care nu le-am înţeles şi a plecat. Am rămas pur şi modest uluit. Nu ştiam ce să fac şi ce să răspund? De ce am invitat-o? De ce a venit? Astfel am rămas cu o mie şi una de întrebări, la care nu le-am găsit răspunsul nici azi. În zilele cât am mai stat în acel oraş nu am mai văzut-o. Nu ştiu nici azi cine a fost? De unde venea? Şi de ce a acceptat invitaţia mea, refuzându-mi indiferent ce altă ofertă?
- autor Mihai LEONTE -
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 16/03/2007 18:06 Titlul subiectului: BADIA HUTA...autor Mihai LEONTE

BĂDIA HUŢĂ

Bădia Huţă nu era un om oarecare, era mâna de nădejde a lui domn Agape. Şi domn Agape era directorul Scolii noastre din sat. Dacă din întâmplare greşeai ceva, nu de domn director Agape ne era frică, ci mai mult de bădia Huţă. Bădia Huţă era omul şcolii. El ne făcea focul în sobele din clase iarna, el ne supraveghea in recreaţiile din curtea şcoliii, dar îndată ce domnu Agape avea alte treburi, bădia Huţă venea în clasă şi ne supraveghea să nu facem năzdrăvănii. Bădia Huţă ştia tot felul de poveşti, mai ales din război, unde fusese ordonanţa domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveştile bădiei Huţă ne făceau să uitam că suntem în clasă, la şcoală, şi tremuram cu el prin tranşee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huţă l-a urmat pe domnu Agape până în zăpezile din Munţii Tatrei, de unde s-a intors pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945, soldaţii n-au mai ascultat de nicio comandă, şi fiecare şi a căutat un drum cât mai compact către ţară, şi casă. - În zilele de iarnă bădia Huţă venea la domnu Agape să ceară câţiva băieţi pentru tăiatul lemnelor în magazia şcolii. Erau preferaţi băieţii mai bine legaţi la trup. Cu toate că voiam să merg şi eu, pentru a asculta alte poveşti ale lui bădia Huţă, acesta nu mă alegea niciodată, fiindcă eram un prizărit de copil. Domnu Agape însa nu dădea decât băieţii care mai ştiau ceva carte, şi aici mă avea şi pe mine în vizor. Dumnealui ne combina astfel încât să-l împace şi pe bădia Huţă, care trebuia să asigure lemnele, dar nici să-i lipsească de învăţătură pe copiii care mai trebuiau să şi înveţe.. Adevărul era că tăiatul lemnelor cu nişte joagăre ruginite şi vechi nu era un fapt prea uşor pentru nişte băieţi de 10-12 ani. Pentru a tăia un lemn îţi trebuia şi timp, dar şi forţă. Domnu Agape ţinea foarte mult la bădia Huţă, căci spuneau alţii, asta îi salvase viaţa de mai multe ori de a lungul timpului. Domnu Agape nu era din satul nostru, ci dintr-un sat învecinat, dar fusese numit direcorul şcolii din satul nostru. Imediat după venirea în satul nostru, a întrebat de bădia Huţă şi a trimis după el. S-au închis într-o sală de clasă, şi au stat de vorbă câteva ore bune, numai ei doi. Ce şi-au povestit, nimeni nu a aflat vreodată. Suficient că a doua zi bădiţa Huţă a ajuns sprijinul permanent a domnului Agape, până au ieşit amândoi la pensie.

-autor Mihai LEONTE -
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

GRADINARUL ,,florilor de mina''
~
- Un colectionar, este un om ce se lupta sa adune fel si fel obiecte sau alte lucruri interesante pentru el personal, dar si pentru semenii sai. Cazul colectionarului Constantin GRUESCU din Ocna de Fier, o mica localitate miniera din Romania este totusi unul de exceptie. Asta,pentru ca acest om, ajuns acum la 81 ani (nascut la 12-aprilie-1924), nu este unul obisnuit.Domnul Costica GRUESCU, a adunat de peste 50 ani ,,flori de mina''. Florile de mina sunt creatii ale naturii ce se gasesc in subteranul minelor, ca efect a unor procese necunoscute omului, prin care mineralele cristalizeaza,formand adevarate opere ce incanta si desfata privirea. Dar nu pot sa merg prea departe cu descrierile,fiindca vreau sa vorbesc despre cel ce a indraznit sa adune aceste ,,minuni'' nebanuite.
Nea Costica a fost multi ani tehnician miner,si datorita meseriei sale a fost in atingere permanent cu adancurile necunoscute de restul lumii. Fiind fascinat de primele cristale ce i-au cazut in mana,a inceput sa aduna bucata cu bucata,diversele minerale, si astfel a pus bazele unui inceput de muzeu mineralogic propriu.
Zona Banatului Montan este patria minelor diverse; fier,cupru, plumb,carbuni. Deci tema deschisa putea fi mereu imbogatita,astfel ca temerarul colectionar si-a continuat cu asiduitate completarea colectiei sale. In redus timp casa a inceput sa devina neincapatoare, iar colectia devenea tot mai cunoscuta. Astfel ca pasiunea de colectionar a transformat pasiunea decercetas al mineralelor si a pus bazele Muzeului de Mineralogie Estetica a Fierului din Ocna de Fier, judetul Caras Severin, Romania.
- Acum in anul 2005 la acest muzeu sunt peste 2000 exponate reprezentand intreaga arie de raspandire din Romania, dar si alte minerale din diverse tari ale lumii,cu care colectionarul Gruescu a facut diverse schimburi.
Muzeul amenajat in casa proprie,este vizitat de cumplit de multa lume, diversa ca preocupari si profesii. Bineinteles ca cei mai interesati sunt specialistii in domeniul geologic si mineralogic, care gasesc aici piesele pe viu fara prea numeroase eforturi. Dupa cum se stie ex-presedintele Romaniei dl. Emil CONSTANTINESCU este de profesie geolog si a ,,indraznit'' in momentul mandatului sau sa viziteze muzeul. Nu, sa nu credeti ca a pus sa se faca un muzeu adevarat, a trecut si muzeul a ramas in aceeasi casuta veche de zeci de ani.
Dar domnul Costica GRUESCU nu este un egoist si a donat si altor muzee din tara,din pretioasele sale exponate. Astfel ca exista sali Gruescu la Timisoara, Caransebes, Iasi , Bucuresti.
Piesele ,,grele'' ale muzeului sunt in mod special;,,macla japoneza a cuartului'' ingemanare a doua cristale japonez si brazilian, sub forma de cruce. Despre minunile de la Ocna de Fier se poate vorbi mult si cel care ajunge in izolata localitate banateana, are fericita ocazie sa vada cele mai incitante exponate aduse la suprafata de scotocitorul adancurilor in cei peste 81 ani de viata, colectionarul Costica GRUESCU, actualmente pensionar. Domnul GRUESCU este si un poet si scriitor pentru sufletul sau si al semenilor.
~
Mihai LEONTE - Banat - ROMANIA.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

PICHETUL DE GRĂNICERI….

- La ieşirea din Coronini spre sud-est, pe drumul ce merge spre Orşova, a fost cândva pichetul de grăniceri. Paznic de nădejde a graniţei cu vecinii noştri sârbi, ochi magic al statului nostru în zona de sud vest. Aici erau cartiruiţi grănicerii care vegheau ca nimeni să nu privească cel puţin spre malul fost iugoslav, unde foarte mulţi români îşi căutau fericirea spre occidentul care azi ne refuză. Dunărea a fost cel mai fidel grănicer de a lungul istoriei de veacuri a spaţiului carpatic, ducându-şi apele mai întotdeauna învolburate în aval, acolo unde le aşteptau vechile cleanţuri ascunse în adâncuri. Acum nu mai există pericolul stâncilor deoarece fie au fost distruse, fie au fost acoperite de apele lacului de acumulare ale actualului baraj de la hidrocentrala electrică de la Porţile de Fier, dată în folosinţă în 1972.
- Acum din vechiul pichet a mai rămas doar o clădire cu ziduri coşcovite şi părăsite, cu ochii ferestrelor goliţi de banalele geamuri, privind spre drumul pustiu acum. Restructurarea sistemului de apărare a graniţelor României, a făcut ca aici să nu mai existe nimeni pentru a păzi măcar patrimoniul destul de consistent cândva. Totul e pustiu. Peste puţin timp această clădire va dispare, cum au dispărut şi altele, cărămidă cu cărămidă. Cu puţină voinţă din componentă unor autorităţi aici se putea face în locul ruinelor, un mini hotel pentru toţi pescarii amatori ce vin din Timişoara, Reşiţa sau alte localităţi, care dorm prin autoturismele personale sau prin corturi improvizate, putând să fie cazaţi decent în condiţii mult mai umane.
- Întrebarea ar fi, dacă se vrea distrugerea acelui bastion al pazei din vremuri de acum apuse, care a fabricat destul de numeroase victime din rândul celor ce voiau libertatea cu indiferent ce preţ? Pe aici când treceai, nu puteai să întorci privirea spre malul celălalt căci erai catalogat drept ,,trădător’’ şi puteai să fii cazat aici fără voie, şi mai presus de atât să ieşi bine tăbăcit de înspre soldaţii în termen, care voiau o permisie sau o avansare la ,,excepţional’’.
Pe marginea acestui subiect ar fi multe de spus. Mă rezum doar la acest inocent articol.

_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

CLISURA DUNÃRII – file din istoria ocrotirii sãnãtãþii. , de Mihai LEONTE

(Material propus pentru publicare la data de: 20-06-2005)

Atunci când ajungi undeva, la o vârsta inaintatã, incepi sã-þi pui tot felul de întrebãri. Oare ce am fãcut eu în viaþa asta?

Aºa a gândit ºi medicul primar ftiziolog Ioan NISTORAN. Domnia-sa a muncit peste 50 ani în slujba sãnãtãþii, intr-o zonã nu prea primitoare ºi totuºi a rãmas aici unde s-a nãscut la 12-aprilie-1932, în Moldova Nouã, oraºul fãrã prea numeroase perspective, când a terminat Facultatea de Medicinã Generalã în anul 1957. A hotãrât sã rãmânã aici în Clisura Dunãrii. ªi-a dorit sã spunã lumii ce a vãzut ºi ce a fãcut timp de aproximativ 50 ani aici în Alaska României.

A reuºit cu fonduri proprii sã-si adune amintiri ºi documente, pe care le-a tipãrit într-o carte îndeajuns de cuprinzãtoare, dar nu suficientã pentru a cuprinde multiplele aspecte trãite alãturi de multitudinea de colegi pe care i-a convins sã rãmânã aici unde nimeni nu avea sã mai audã de ei. Aºa a convins-o ºi pe soþia sa, Lia NISTORAN ºi dumneaei medic pediatru, sã vinã din Arad aici pe malul Dunarii.
Cartea domnului dr.Ioan NISTORAN este o micã enciclopedie a Clisurii Dunãrii cãci are ºi multe date istorice ºi geografice despre acastã zonã. Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã aceastã zonã trebuie spus cã ea cuprinde loclitãþile riverane Dunãrii de la Baziaº ºi pânã la Berzasca, dupã unii, sau pânã la Orºova, dupã alþii. Lucrarea vorbeºte despre medici ºi cadrele terapeutice din localitãþile; Zlatiþa, Socol, Câmpia, Divici, ªuºca, Pojejena, Radimna, Mãceºti, Moldova Veche, Moldova Nouã, Moldoviþa, Cãrbunari, Gârnic, Sfânta Elena, Coronini (fost Pescari), Sicheviþa, Gornea, Liubcova,
Berzasca, Cozla ºi Bigãr. Acest areal destul de întins pentru vremuri îndată ce cele mai moderne mijloace de transport erau caii ºi cãruþele sã ai grijã de circa 30.000 suflete nu era tocmai uºor.
CLISURA DUNÃRII - file din istoria ocrotirii sãnãtãþii -II-

Oraºul Moldova Noua a devenit din anii 1960 un centru minier al cuprului ceea ce a fãcut ca creșterea zonei sã ia amploare pânã in anii 1990 când producþia de cupru a început sã scadã vertiginos.

Autorul lucrãrii mai sus menþionate aratã cã in anul 1927 se construieºte primul spital, strict necesar pentru aceastã parte de þarã foarte izolat. Dar acesta nu va mai face faþã cerinþelor din anii amintiþi (1960-1975) avându-se în vedere progresul vertiginoasã a intreprinderii miniere, cât ºi ale ºantierelor din oraº, ajungându-se în perioadele de vârf la circa 15.000 salariaþi.

În anul 1969 pornește construcþia unui spital orãºenesc cu o capacitate de 200-300 paturi, ce va fi dat în folosinþã la 9-iulie-1976, debutantul director fiind numit insuºi autorul acestei cãrþi, dr.Ioan NISTORAN, funcþie ce a deþinut-o peste 25 ani.
La Spitalul din Moldova Nouã au funcþionat de a lungul multi medici care nu erau din Clisura Dunãrii. În 1939 venea aici medicul chirurg militar Pius BRÂNZEU cunoscut ºi ca un reputat ºahist. Lista medicilor veniþi în zonã este destul de consistenta voi enumera câþiva; dr. Martin SLOVENSKI ºi dr.Veronica POPOV interniºti. Dr.Gheorghe GAMBER, dr.Mircea BUTNARU, dr.Emil CABA, dr.Iosif SZUCSIK ºi dr. Romeo DUMITRESCU medici chirurgi. Dr.Nicolae CRIªAN psihiatru, dr. Constantin PÃTRUCÃ ginecolog, dr.Eugen POªIAR nutriþionist.
Aceºti medici indiferent de specialitatea avutã ºi-au adus contruibuþia la menþinerea stãrii de sãnãtate a populaþiei din zonã urcând pe treptele ierarhice ale specialitãþilor respective.
De remarcat rãmânerea în Moldova Nouã prin adopþie a medicilor: dr. Victor MIHALCA specialitatea chirurgie împreunã cu soþia sa farmacista Eugenia MIHALCA. Dr.Erich GION radiolog cu soþia sa Graþiana GION veniþi din judeþul Timiº.Dr. Elisabeta MOZA nãscutã Moþiu, dr.Maria CÂMPIAN nãscutã Puºcaºiu ºi dr.Lia Mariana NISTORAN, medici pediatri. Dr.Ioan GUGA ginecolog ºi dr.Ioan LOOR internist, veniþi din Oraviþa; Dr. Octavian CENDA medicina muncii venit din Bucureºti. Dr.Maria NISTORAN nãscutã Alexandriuc, medicinã generalã venitã di judeþul Suceava.

Astfel într-o zona izolatã, la 100 km. De Orºova ºi 110 km. de Reºiþa reºedinþa judeþului Caraº Severin aceºti medici ºi-au sacrificat multe vise ºi au rãmas pentru ca sãnãtatea din Clisura Dunãrii sã aibã standarde mai ridicate.

Mihai LEONTE – Moldova Veche

Din Clisura Dunarii s-au ridicat peste 30 cadre medicale, medici pentru diferite domenii. Dintre acestia jumatate au ramas, jumatate au plecat. Nu trebuie sa credem ca numai cei buni au plecat. Spitalul din Moldova Noua a beneficiat de serviciul unor medici de elita, un lung sir de ani. Specialisti ce ulterior au urcat pe trepte mai inalte in ierarhia medicala.

Voi enumera categoria medicilor nascuti si ramasi in Clisura. Incepem cu insusi autorul acestei lucrari binevenite, cel putin pentru lamurirea catorva aspecte.
Dr. Ioan NISTORAN, medic primar pneumoftizilogie; dr. Ion MUTASCU medic stomatolog; dr. Maria GEORGEVICI medicina interna; dr. Viorel VIZITIU medicina generala
si dr.Sorina NESCOVICI medicina generala nascuti in Moldova Noua.
Dr. Nica STANCOVICI internist (n.1950- d.2000) si dr. Slagean APOSTOLOVICI stomatolog, nascuti in Moldova Veche. Dr. Ion DUMITRU SI Emilia MAGERIU internisti, nascuti in Liubcova. Dr. Ioan POPA internist (n.1928-d.2002) nascut in satul GORNEA. In comuna Pojejena s-au nascut: dr. Slavita Radosavlevici, dr.Catuta si Marioara VERDET, medicina generala.

Cea mai mare parte din medicii nascuti in Clisura Dunarii s-au stabilit in Timisoara, capitala Banatului istoric. Acestia fiind; dr. Nicolae DRAGHICI, dr. Ilie ARCAN, dr. Viorel RANGA, dr. Radu GOLUMBA, dr. Nicolae URSUTA, dr. Afrodita BENDARIU SI Verita NICOLICI-PETEANU.
In resedinta judetului Caras-Severin, municipiul
Resita s-au stabilit medicii: dr.Gheorghe MUNTEANU si
Ana COSTESCU; iar in alte orase au plecat; dr.Gheorghe
BUGARIU in municipiul Lugoj, iar dr. Nicolae ILICI in
municpiul Brasov. Medicul chirurg dr. Mihai TISMANARU
s-a stabilit in Germania. Altfel se poate spune ca cei
plecati din Clisura Dunarii au impanzit tara si Europa.

Aprecierile autorului acestei lucrari, dr. Ioan NISTORAN, despre toti colegii si colaboratorii sai sunt edificatoare; avand cuvinte dintre cele mai elogioase si pline de omenie. Datorita acestei caracteristici umane a fost iubit si apreciat. Toti cei care l-au cunoscut, si care mai lucreaza cu dumnealui, purtandu-i un binemeritat respect. Activitatea medicala si cea pusa in slujba
comunitatii, ale autorului nu sunt scoase in evidenta
suficient, datorita modestiei autorului. Daca altcineva ar fi scris aceasta lucrare despre medicul primar pneumoftiziolog, dr.Ioan NISTORAN ar fi trebuit sa scrie teribil de multe pagini.

Poate cineva in viitor o va face?
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 16/03/2007 18:14 Titlul subiectului: CIRIPITORUL...autor Mihai LEONTE

CIRIPITORUL... Autor: Mihai LEONTE
Data:17/03/06

Venise la noi ca nou angajat. Un baiat istet si frumusel. Din fisa de instructaj,datele erau seci; nume si prenume, Cristian TELL, calificare: necalificat. Purtand numele colonelului de la 1848, prieten al lui Nicolae Balcescu, am inceput sa vorbim despre istorie si literatura. Pentru cele 7 clase scrise in fisa de instrucataj, stia mult mai mult. Totusi mi-am zis: "Baiat destept cu 7 clase".
Totusi intrebandu-l (cum ne instruise psihologul intreprinderii) cam cat va sta la noi, a inceput sa-mi indruge planuri de viitor, si ca va iesi la pensie de aici. Ceva m-a facut sa nu prea cred ce spunea, caci mainile lui aratau ca ale unui pianist, cu degete lungi si fine, cu ceva semne de om care scrisese mult, si nu ale unui muncitor care voia sa spuna ca muncise pe santier. Functia ma obliga sa-l ascult cu atentie.

L-am repartizat in echipa care deservea locul unde se manevrau vagoanetele pline de minereu pentru descarcare. Aici era o echipa de 6 oameni, noul venit era cumva in plus, dar seful il repartizase aici si trebuia sa respect ordinul. Incet-incet omul nostru Tell, era tot mai iubit de cei din echipa, fiindca era ascultator si bun executant. Cum oamenii vechi erau si ei trecuti prin multe, unul imi spune intr-o zi: Mestere Telu (fiindca asa imi spuneau toti) scrie ceva intr-un carnet cand noi nu-l vedem. Nu se poate, ii zic eu celui care-mi spusese. Dar am ramas cu o indoiala in suflet. Am pus pe altcineva sa-l intrebe unde sta si ce face in timpul liber. Personal discutam mai rar cu Telu, si incercam sa-l ignor. Am inceput sa arunc niste poante false, cum si cu cine am fost la baut, pentru a vedea unde se vor duce informatiile mele. Actiunea a dat roade. Intr-o dimineata dupa ce oamenii intrasera in mina, sunt chemat la biroul sefului de mina. Aici nu era seful minei, ci secretarul de partid pe mina, maistru si el, si cu care fusesem colegi la scoala de maistri. Acesta incepe sa ma intrebe ce am facut in zilele anterioare si unde fusesem? Am indrugat niste raspunsuri reale in fond si intentionat ocoleam altceva. Tipul a inceput sa-mi reproseze ca ar necesită sa fiu mai atent, si sa nu mai umblu prin birturi. Nu am zis nimic si mi-am insusit critica. Dar ajuns la locul de munca, cum am avut ceva timp liber incep sa le povestesc celor din echipa cum fusesem in seara precedenta la restaurant, fara sa dau nume. Unul care ma stia cine sunt ma intarata sa le spun ce si cum bausem, dar eu ocoleam raspunsuri concrete. Cateva zile am difuzat astfel de stiri false. Sistemul a functionat, si dupa vreo cateva zile politrucul ma cheama din nou. Incepe cu sfaturi prietenesti si colegiale, si ma avertizeza ca nu fac bine ce fac. Totusi in final ma intreba de ce ma port asa? Pentru ca ma cunostea si o cunostea pe sotia mea, l-am rugat sa o sune la telefon pe sotia mea cand ajunge acasa si sa intrebe ce am facut eu in ultimele zile.

Asta fiind intr-o sambata la schimbul 1 , luni seara la schimbul 3 Telu nostru nu a mai aparut la lucru. Cineva a venit si ne-a spus simplu ca se lichideaza si nu l-am mai vazut. Dupa ceva timp m-am dus la cadre sa intreb de soarta lui. Am ramas stupefiat cand mi s-a spus ca nu aveau nici un angajat cu numele si marca pe care o cautam eu. Am luat fisa de instructaj si am distrus-o. Daca stiam ca va veni intr-o zi revolutia, as fi pastrat acea fisa. Acesta a fost unul dintre asa zisii "ciripitori", dar cati nu vor mai fi fost pana la el?

----autor Mihai LEONTE -----
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 16/03/2007 18:16 Titlul subiectului: 8 martie

ZIARUL POªTAªUL 4 MARTIE 2002

8 MARTIE ZIUA INTERNATIONALA A FEMEII

Ziua femeii – 365 zile pe an. O datã cu primãvara, vin zilele îndată ce femela intrã în centru atenþiei generale. Vine Mãrþiºorul, vine 8 martie – ziua dedicatã ei, femeii. Se pune întrebarea: „- Pentru a rãsplãti meritul prietenei este suficientã doar o zi?”
Noi, bãrbaþii, trebuie sã ne venerãm prin respect mamele, prin tandreþe ºi iubire soþiile, prin dragoste ºi grijã pãrinteascã fiicele, prin veºnice aduceri aminte bunicile în viaþã sau trecute în nefiinþã. Am fãcut totul pentru a eterniza femeia?
Niciodatã nu-i prea târziu sã ne manifestãm sentimentele curate faþã de bunici, mame, soþii, fiice, colege. Acum, la zi omagialã, gândesc cã aceastã zi ar trebui sã se repete de 365 de ori într-un an. În poºta Românã, majoritatea celor care lucreazã sunt femei, de la factoriþã la oficiantã ºi pânã la soția director.
Pentru toate, gânduri frumoase ºi un sincer „La mulþi ani!”

Mihai LEONTE
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 29/09/2008 20:22 Titlul subiectului:

1 OCTOMBRIE, ZIUA INTERNAŢIONALA A VÂRSTNICILOR
BĂTRÂNII NOŞTRI
Mihai LEONTE

Prin Rezoluţia O.N.U. 45 / 01 iunie 1991 s-a hotărât ca ziua de 1 OCTOMBRIE, să devină în fiecare an, pentru toate statele lumii, Ziua Internaţională a Vârstnicilor. În 1998, Naţiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca Anul Internaţional al Indivizilor Vârstnice, excluzând însă a anula prin aceasta rezoluţia mai sus amintită.
Încă de la naştere ne luptăm să ajungem bătrâni. Viaţa pentru extrem mulţi dintre noi trece aşa de uşor încât pur şi necomplicat te trezeşti bătrân. Etapele vieţii se succed cu repeziciune; copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă că, viaţa a demonstrat-o, etapa cea mai grea este bătrâneţea. Cei care au ştiut să-şi organizeze viaţa au muncit asigurându-şi o pensie, care însă oricât de consistentă ar fi, după o anumită vârstă şi în anumite condiţii nu este suficientă.
Despre bătrâneţe s-a scris încă din cele mai vechi timpuri. Anticul filosof roman Cicero (106-43 î.e.n.) a scris despre îndelungata experienţă a bătrânilor în lucrarea „De senectute". Bătrânul Seneca (61 î.e.n. - 39 e.n.) a lansat sintagma; „A trăi înseamnă să lupţi". Românii au scos o altă sintagmă; „Tinereţe lipsit de bătrâneţe". Aici înţelepciunea populară a vrut să scoată în evidenţă că activitatea continuă nu-l va lăsa pe om să moară decât în picioare, ca bradul.
Individul ca persoană, nu poate fi independent în totalitate, el depinzând în marea majoritate a cazurilor de societatea în care trăieşte. Cum în ultimii ani în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, bătrânii au rămas pe un prag al societăţii undeva la limita dintre existenţă şi supravieţuire. Mass-media redă în permanenţă cazuri disperate ale persoanelor vârstnice, care nu au asigurate nici cele mai elementare condiţii de viaţă, pentru a trăi cât de cât decent.
Despre trecerea de la etapa activă la cea a pensionării se pare că nu se ştiu prea multe, cu toate că destul de mulţi au cercetat fenomenul despre aşa-zisa „vârstă a treia". Francezul Voltaire (1694 - 1778) a decis că a „îmbătrâni” este singurul mijloc de a trăi mai mult. Trebuie să ne gândim că în fiecare dintre noi se află dorinţa de a ajunge la bătrâneţe. Dar sensul îmbătrânirii nu trebuie să fie un obstacol pentru generaţiile ce vin, ci din contra, va trebui să devină un obiectiv, căci bătrâneţea este ca un far, la care vor ajunge doar cei puternici, reuşind să străbată valurile vieţii. Cei slabi vor deveni bătrâni cândva de vreme. 0rganizaţia Naţiunilor Unite a fost şi este preocupată de problematica bătrâneţii. Astfel, în 1962, la Adunarea Mondială asupra Îmbătrânirii, ţinută la Viena, a declarat anul 1982 - Anul Internaţional al Bătrânului.
Psihologia bătrâneţii funcţionează din timpuri străvechi. Anticii latini fiind un model de ridicare a respectului pentru înţelepciunea bătrânilor, numindu-i pe cei deosebiţi; cel Bătrân. În istoria românilor se poate vorbi de bătrânul Deceneu, Mircea cel Bătrân ş.a.
La indice universal cel mai reprezentativ personaj fiind Regele Lear, creat de ilustrul William Shakespeare (1564 – 1616).
Viaţa bătrânilor a devenit temă a discursului politic prin care se încearcă prin cuvinte frumos ornate o anumită compasiune filantropică. Aceste discursuri nu ţin de cald şi nici de foame. Mai mult ca sigur că mai mult umilesc. Concret nu se face mare lucru. Lipsesc acele cămine unde bătrânii să fie îngrijiţi şi ajutaţi să-şi ducă bătrâneţile mult mai demn. Se aşteaptă să moară cineva, pentru a se face loc altui bătrân. Rolul familiei este esenţial în viaţa bătrânilor. Grija copiilor faţă de părinţi, prezenţa nepoţilor aduce plăceri şi o situație psihologică optimistă. Prelungirea activităţii în condiţii bune, induce o dispoziție sufletească deosebită.
Câţi bătrâni au parte de o bătrâneţe fericită? Ce face societatea pentru cei ajunşi la apogeul mult aşteptat? Iată întrebări la care nu se prea găsesc răspunsuri. Este de datoria guvernanţilor şi a oamenilor politici să caute modalităţile prin care viaţa bătrânilor să fie cel puţin mulţumitoare. Un rol important îl pot avea şi acele ONG-uri care se ocupa de asistenţă sociala, asociaţiile de pensionari, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Se pare că nici acestea nu-şi pot îndeplini funcţiile statutare propuse din motive dintre cele mai diverse, şi în mod special din lipsă de fonduri, dar şi nepăsarea celor care conduc localităţile României. Omului îi trebuie zilnic hrana şi adăpost, dragoste şi îngrijire.
Foarte mulţi dintre bătrânii României duc lipsă de aceste elemente esenţiale.
***
articol publicat in Saptamanalul Clisurii nr.30/ 27 septembrie 2008
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 07/11/2008 08:20 Titlul subiectului:

Amintiri, amintiri

- Din anii îndată ce terminasem profesionala îmi amintesc cu plăcere scrierile din presa vremii, când citeam cu admiraţie poeziile debutantului pe atunci Adrian Păunescu şi pastilele de scriitor ale matusalem-ului poeziei româneşti Tudor Arghezi. Astăzi când aud de Sânziana Pop, directorul unei reviste tot atât de curajoase ca şi produsele scrise despre minerii din Leşul Ursului, îmi retrăiesc tinereţea acelor momente care mi-au rămas neşterse în memorie pe urmă aproximativ cinci decenii.
Îmi amintesc cu tristeţe, când copil fiind, prin clasa a treia, am găsit aruncate într-o grădină mai numeroase cărţi, printre care ,,Cimiliturile românilor’’ de Artur Gorovei. Bucuros am început să le citesc cu glas tare. Mama vitregă m-a auzit şi când a văzut cartea mi-a luat-o din mână şi când a văzut cine este autorul a aruncat-o direct în focul din sobă, şi mi-a interzis să mai spun cuiva despre carte. Era momentul când se prea mărea sovietismul şi stalinismul, pentru acele vremuri singura cultură admisă era cea sovietică.
Păstrez în sufletul meu chipul unui om deosebit, care a fost dirigintele clasei noastre de mineri timp de patru ani, până la absolvirea şcolii profesionale de ucenici Zlatna. Acest personaj a fost profesorul Nicolae Florea, care ne preda desenul tehnic. Acest pedagog vorbea cu toţi elevii ca un adevărat părinte. Pentru dumnealui toţi eram egali. Nimeni nu era mai prejos sau mai presus de cât colegul său. Notele dumnealui le dădea numai după ce ne spunea ce am greşit. Întotdeauna ne scotea în evidenţă calităţile şi nu defectele. Toţi eram buni, frumoşi, cuminţi. Ulterior câte vedeam noi părea mai intransigent cu proprii lui copii.
Amintiri frumoase păstrez şi despre alte cadre didactice din acei ani de profesională, căci toţi, elevi, profesori, ingineri, maiştri, pedagogi formam o familie cu aproape 500 membri. Vorbind despre pedagogi nu vreau să trec peste timpul petrecut în practică la mina Izvorul Ampoiului. După orele de practică eram cazaţi la un elegant castel proprietate a familiei Albini(astăzi ajuns în paragină), proprietari de mine din Munţii Apuseni. Castelul avea multe camere cu pereţii în ,,calcio vecchio’’ vopsiţi în alb, ca şi uşile şi ferestrele. Zona unde era amplasat castelul era extrem frumoasă şi liniştită, căci Ampoiul care curgea la câteva sute de metri mai jos îşi trimitea şuşotitul în permanenţă până la noi. Aici am avut parte de o supraveghere din bucată unui personal aparte în persoana inginerului miner Hossu şi a soţiei sale, care era pedagoga noastră. Această familie nu avea copii şi ne înconjura pe noi elevii ucenici cu foarte multă dragoste, îndemnându-ne să citim, să cântăm, lăsându-ne o aparentă libertate binefăcătoare pentru noi şi niciodată nu am avut incidente sau nereguli diferite de disciplină. Aceşti oameni au fost minunaţi şi noi îi respectam iubindu-i aşa cum înţelegeam noi atunci.
Pentru mulţi din cei care vor citi aceste rânduri se vor întreba ce înseamnă o şcoală profesională? Ei bine, din acest gen de şcoală au ieşit mulţi meseriaşi care mai târziu au schimbat faţa României de după cel al doilea război mondial. La şcoala din Zlatna învăţau peste 400 elevi ucenici, primind aici mâncare şi haine pentru a învăţa o meserie, începând cu minerii, meseria de bază, dulgheri, zidari, mecanici, electricieni, toate având legătură cu mineritul. La Zlatna s-a conceput un fel de obicei prin care ucenicii puteau urma şi cursurile liceului, ceea ce a făcut ca mulţi să aibă o rampă de lansare mult mai uşoară de a ajunge la o facultate mai repede. Alţii au ajuns în domeniul lor buni meseriaşi, devenind apoi maiştri, cazul meu. Mă număram printre cei care nu aveam 7 clase, am fost ajutat să termin ultima clasă elementară pentru a putea urma liceul mai târziu, ceea ce s-a şi întâmplat în anii următori. Şcoala avea o bibliotecă îndeajuns de consistentă, dar vecini cu şcoala era şi biblioteca oraşului. Timp de citit aveam suficient, îţi trebuia doar dorinţa de a citi pentru a descoperi lumea literelor scrise. Aici mi-am desăvârşit cunoaşterea marilor scriitori români, şi universali. În şcoala elementară din Buneştii natali citisem pe Creangă, Sadoveanu, sau alţi scriitori acceptaţi la acea vreme. Cum lucrasem şi în Ploieşti frecventasem şi biblioteca rafinăriei unde lucram, dar şi biblioteca centrală din acest mare oraş, astfel că începusem să aleg lecturile pentru a-mi întregi cultura. Nu pot spune că nu solicitam şi sprijin de la profesori sau chiar de la bibliotecari. Fiind avid de a citi cât mai mult, uneori nu găseam cartea cea mai bună sau trebuia din motive politice să-ţi însuşeşti literatura sovietică. Până pe la începutul anilor ’60, când a început o oarecare deschidere spre alte scrieri mult mai puţin îndoctrinate.

_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 21/12/2008 10:45 Titlul subiectului:

TĂLMĂCIREA UNUI VIS

De la o vreme seara îndată ce mă culc nu prea am griji. Ştiu bolile de care sufăr. Pat unde să dorm am. Căldură în soba de teracotă am. Astfel că adorm liniştit. Totuşi mai zilele trecute, tocmai când dragul nostru preşedinte, ( fiindcă am văzut că a primit un premiu de simpatie populară) anunţase că vom avea premier pe domnul Stolojan. Am adormit liniştit căci fiind finanţist Stolo va manevra banii aşa cum trebuie. Dar peste noapte am început să visez; Se făcea că sunt zbuciumat şi neliniştit. Mă întrebam totuşi de ce? Deodată se făcea că Sfântul Petru, venise pe Pământ trimis de Divinul Creator să vadă ce mai facem noi pământenii, căci după cum se ştie Creatorul nu ne are numai pe noi. Cum eu stăteam aşa cu capul pe o masă sub o salcie pletoasă de aproape blocul nostru, ilustrul personaj mă bate uşor pe umăr, destul de familiar. Ce faci Mihăiţă? Ridic privirea şi întorc uşor capul. Sincer credeam că e moş Aurel un vecin al nostru. Nu, nu era dumnealui. Deschid ochii şi recunosc un chip destul de cunoscut, întreb;
- Dvs sunteţi Sfântul Petru? La care simpaticul bătrân îmi răspunde prompt; - Da eu sunt Sfântul Petru, ştiu că mă ai într-o icoană din casă. Am rămas oarecum descumpănit, dacă şi pe asta o ştia. Sfântul îmi zice;
- Văd că ai început să visezi, şi m-am gândit fiind prin zonă să-ţi las un Înger să-ţi tălmăcească visul. Prind curaj şi îi spun bătrânului sfânt;
- Nea Petrică pe dumneata parcă te văd mai des decât pe aleşii noştri!
- Se prea poate Mihăiţă, vin şi eu mai rar, căci voi pământenii v-aţi înmulţit destul de mult. Dar mă mir de aleşii voştri, cum de nu vă vizitează mai des? Eu îţi las acest Înger şi pe el întrebă-l ce vrei şi ce nu vrei. Astfel că Sfântul Petru a plecat lăsând un fel de Duh ce plutea pe alături mine. Şi încep să-l întreb pe Înger;
- Crezi că voi avea linişte în următorii ani?
- Da, îmi răspunde Îngerul, numai să nu dai drumul la televizor şi la radio. Pe stradă nu vei mai auzi megafoanele făcând reclamă pentru cei care vor să fie aleşi. Ici colo pe câte un stâlp vei mai vedea pozele lor. Dar asta să nu te neliniştească, pe aleşi nu ai să-i vezi.
- Îngeraşule bun, încep eu să-l linguşesc, dar ţara noastră, România va avea parte de linişte?
- Dragul meu, îmi zice Îngerul; întrebarea ta este dificilă; Numai Dumnezeu ştie ce va fi! Atunci am sărit din somn şi am încercat să aflu unde sunt de fapt. Stupoare, eram în pat şi mă trezisem, căci Coşava noastră care sufla pe aici de ceva vreme, deschisese plasa de ţânţari de la fereastră, şi aceasta zdrăngănea de mă trezise din somn.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE · Trimis: 24/01/2009 20:11 Titlul subiectului:

RĂZEŞUL PANTELIMON

În anul 1959 se făceau pregătiri intense în toată România pentru sărbătorirea Centenarului Unirii Principatelor Româneşti. În cadrul Şcolii Profesionale de Ucenici Zlatna unde eram elev în anul 2, aproximativ toţi elevii erau implicaţi în pregătirea acestui eveniment. Unii învăţau poezii, alţii erau cuprinşi în coruri şi învăţau componente corale. Cineva din cadrele didactice se ocupa de trupa de teatru. Cu totul întâmplător am primit şi eu un rol în sceneta; Moş Ion ROATĂ şi Unirea, a prea cunoscutului povestitor Ion CREANGĂ. Era un rol secundar, al unui ţăran Pantelimon. Avea ceva de spus, nu prea mult, dar nici prea important. Fiind moldovean de origine(judeţul Suceava) am căutat să vorbesc aşa cum vorbeau ţăranii în satul meu Petia.
În 24 ianuarie 1959, ziua centenarului, spectacolul avea loc în sala Casei de Cultură din Zlatna. Sala era arhiplină, căci pe scenă se perindau elevii de liceu şi ai şcolii profesionale. Nimeni nu putea lipsi, aşa că aglomeraţia era maximă, căci numai ucenicii eram peste 400 la număr.
Când a început sceneta noastră, în sală nu prea era linişte. Toţi eram îmbrăcaţi în costume specifice ţărăneşti; cioareci, laibăre şi cojoace, şi domnii din piesă în costume domneşti. La intrarea în scenă a lui Pantelimon, după primele cuvinte rostite în dulcele grai moldovenesc,
s-a conceput linişte în sală, toţi au început să asculte replicile răzeşului Pantelimon cu mare atenţie, şi liniştea a ţinut chiar puţin după terminarea scenetei, când sala a răbufnit în aplauze, iar voci din sală strigau; Bravo moş Pantelimon.
A fost o experienţă frumoasă, care nu s-a mai repetat altădată. A devenit doar AMINTIRE.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/

Mihai LEONTE

DESPRE MINERI ŞI MINERIT…

Am muncit peste 30 ani în minerit şi pot spune că despre această meserie ştiu destule, dar nu totul. Am citit într-o carte, cum un scriitor se plângea de greutatea muncii în minele din bazinul minier Baia Mare, asta petrecându-se prin anii 1960. Deoarece în anul 1963 deţinuţii au fost scoşi din toate minele din România. În perioada 1958-1961 eram elev ucenic al şcolii profesionale de mineri din Zlatna şi făceam practica la mina Haneş din bazinul minier al Zlatnei. De bine de rău noi ucenicii aveam asigurată o alimentaţie destul de consistentă faţă de alte categorii, pentru acea vreme. De muncit munceam cu toţii în aceleaşi condiţii, ucenici, civili şi deţinuţi. Căci aveam colegi de muncă cu care lucram cot la cot, deţinuţi şi civili. Să nu se creadă cumva că aceşti deţinuţi erau nişte îngeraşi, ci aveau de executat extrem de mulţi ani de închisoare. Nici care mai puţin de zece ani. Ce hrană primeau aceşti deţinuţi când porneau spre punctele de lucru? Poate nu veţi crede dar aceşti deţinuţi ,,muncitori’’ primeau o alimentaţie foarte consistentă. Fiecare avea un săculeţ pentru merinde ce îl primea când pleca din colonie şi se urca în camionul care îi duceau la mină. În acest săculeţ se găseau alimente suficiente pentru un muncitor din subteran, anume 500grame pâine, slănină, salam brânză din fiecare câte 100 grame, ceapă şi usturoi şi uneori şi ceva desert. Pentru acea vreme şi acele locuri mulţi civili nu aveau în traista de lucru atâta alimentaţie.
Pe urmă absolvirea şcolii profesionale am fost repartizat la minele de aur din Almaşul Mare, (fostele mine Albini), unde am avut colegi de muncă deţinuţi. Minele unde lucrau deţinuţi erau păzite de militari îndeajuns de înarmaţi, închise cu grilaje duble, şi fiecare civil avea o legitimaţie deosebită de acces şi nu aveam voie să introducem în mină cărţi, reviste sau ziare. Mina Almaşul Mare era departe de Zlatna, la marginea localităţii cu acelaşi nume. Aici exista un punct nutritiv unde pâinea se aducea de trei ori pe săptămână, şi dacă nu reuşeai să-ţi cumperi respectiva pâine, răbdai de foame, cum se exprimau teribil de plastic colegii noştri de muncă localnici. Tot aici la gura minei funcţiona şi o cantină ce asigura masa caldă pentru cei care voiau să fie abonaţi la o astfel de masă. Munca în abataje sau alte fronturi din subteran era destul de grea, din pricina faptului că perforatul găurilor de mină se făcea pe uscat, căci apa care exista era o apă acidă ce ardea hainele unde le atingeau. Această apă avea o denumire clasică în zona Apusenilor, aşa zisa ,,galiţă’’, care distrugea şinele de cale ferată din galeriile minei. Aici am văzut cum erau organizaţi deţinuţii pe locuri de muncă. Cei care optau să lucreze în subteran erau lăsaţi să lucreze unde vor ei. Organizarea se făcea în colonie. Aici existau diverşi capi de grup, ce coordonau şi solicitau locul de muncă cel mai adecvat cu meseria şi priceperea lor. Condamnaţii cu ani mulţi ani de închisoare lucrau în brigăzi unde se muncea ,,la sânge’’. Înaintări grele şi rapide, suitori de mare risc, unde civilii nici nu încercau în acea vreme. Deţinuţii ştiau că trebuie să înainteze, pentru a primi condiţionalul maxim, adică 3 zile la zi. Dar printre deţinuţi erau şi aşa zisele ,,gulere albe’’ care evitau locurile de muncă grele. Aceştia erau cei care aveau studii superioare fiind jurişti, ingineri, ofiţeri care lucrau fie în administraţie, fie la transport sau alte locuri de muncă mai uşoare dar mai prost retribuite. Echipele astfel constituite nu stăteau de vorbă cu civilii, iar dacă te apropiai de grupul lor, toţi tăceau la comandă. Discutau cu noi numai strictul necesar desfăşurării activităţii.
Civilii cu deţinuţii erau într-o strânsă relaţie de colaborare. Deţinuţii confecţionau diferite obiecte care le dădeau civililor pentru ţigări în mod special. Şi aici deţinuţii aveau hrană îndestulătoare. Am ocazia să lucrez cu un deţinut în momentul detenţiei.
După ce şi-a terminat pedeapsa devenind civil, a revenit la mină şi s-a angajat. Nu s-a dezminţit. Fiindcă aveam nevoie de bani, atât eu cât şi el, ne-am asociat pentru a săpa un suitor de vreo 30 metri înălţime. Şeful minei a fost de acord să încheiem un contract de acord global, prin care noi ne angajam să terminăm lucrarea în termen de trei luni. Brigada noastră trebuia să fie formată din nouă oameni, însă noi eram doar patru. Cum lucram? Ne-am organizat în două schimburi şi astfel reuşeam să nu pierdem atacurile din fiecare schimb, aşa cum făceau deţinuţii. Lucram în schimburi prelungite pentru a ne încadra într-om anumită cadenţă de realizare a obiectivului nostru. Am reuşit să terminăm lucrarea cu 20 zile cândva de termen şi astfel să încasăm o sumă destul de importantă pentru acele timpuri. Totuşi am ieşit destul de şifonaţi, mai bine spus nespus de obosiţi, dar satisfăcuţi pentru facerea câştigului în primul rând. Toţi acei care n-au văzut vreodată o mină, nu ştiu ce înseamnă să respiri cel puţin opt ore un aer foarte viciat, plin de praf şi gaze diverse, din cele mai toxice şi în plus să primeşti în plămâni particulele de siliciu extraordinar de prezente în minele din Munţii Apuseni.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/