MUZEUL BANATULUI TIMISOARA

Mihai LEONTE · Trimis: 18/03/2007 12:28 Titlul subiectului: MUZEUL BANATULUI TIMISOARA

COLECÞIA DE ROCI ªI MINERALE

Revenire în publicaþii

Realizator: Dr. Andrei Kiss - cercetãtor ºtiinþific
Text: Dr. Andrei Kiss - cercetãtor ºtiinþific
Traducere: Eduard Németh
Foto: Liviu Tulbure

Anul apariþiei: noiembrie 2003, Ediþia a II-a 2004
Formarea ºi îmbogãþirea colecþiilor de roci ºi minerale pe parcursul timpului a fost în strânsã legãturã cu practicarea ºi dezvoltarea mineritului, prilej de cunoaºtere directã a acestora. Astfel s-a întâmplat ºi în Banat, provincie minierã strãveche ºi cunoscutã, începutul mineritului ºi ale metalurgiei bãnãþene se situeazã în perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, îndată ce aceastã preocup'are a fost limitatã la culegerea manualã a cuprului nativ, care era întâlnit frecvent, pe atunci, în zonele superficiale de oxidare ale zãcãmintelor de la Ocna de Fier, ªasea Montanã, Moldova Nouã ºi alte localitãþi. Zestrea mineralã a Munþilor Banatului a atras ºi atenþia romanilor, care au acordat o atenþie deosebitã aurului ºi cuprului, exploatându-le cu o tehnicã mai avansatã. ªi astãzi se mai pãstreazã urmele puþurilor ºi galeriilor sãpate de cãtre romani la Ocna de Fier, ªasea Montanã ºi Moldova Nouã, localitãþi importante, cu bogãþii miniere deosebite, într-o zonã pe care facitus, în anul 120, o denumeºte "centum putae", adicã regiunea cu o sutã de mine. Dezvoltarea minierã, care a stagnat în timpul ocupaþiei turceºti (1552-1716), a fost reluatã cu mare elan în perioada administraþiei austriece, de aceastã datã problema zãcãmintelor fiind urmãritã în mod ºtiinþific. Dupã reorganizarea exploatãrilor s-au început cercetãrile miniere propriuzise, fiind coordonate de cãtre instituþia "Banater Bergwerk Einrichtungskommision" (1717) cu sediul central la Timiºoara ºi cu patru oficii montanistice la ªasea Montanã, Dognecea, Moldova Nouã ºi Oraviþa unde a fost înfiinþat un directorat minier ºi o ºcoalã montanisticã. De la aceastã datã inițiază colectarea, analizarea ºi descrierea permanentã a eºantioanelor de roci ºi minerale, punându-se bazele unor colecþii ºtiinþifice cum ar fi ºi a literaturii de specialitate, în 1738 minerul C.Delius descrie bogãþia mineralogicã a zãcãmintelor din Banat, preocupare continuatã în 1774 de cãtre inginerul Ignaz v. Born, care denumeºte scârnele mineralizate ale provinciei-Banat "Saxum Metaliferum". în 1775 epistolarul Francesco Griselini cu ocazia cãlãtoriei sale efectuate în Banat, vizitând centrele miniere, Moldova Nouã, ªasea Montanã, Oraviþa Dognecea, Ocna de Fier ºi Bocºa Montanã, remarcã varietatea ºi frumuseþile mineralogiei Banatului. Apreciazã ºi descrie, ca o bogãþie unicã în Europa, zãcãmintele de cupru Simon-luda situate între localitãþile Ocna de Fier ºi Dognecea. Se întoarce în Italia cu o frumoasã colecþie mineralogicã pe care o doneazã Universitãþii din Pavia. în perioada 1860-1863 zãcãmintele bãnãþene au fost cercetate de cãtre profesorul
Bernhard v. Cotta, de la Academia Minierã Freiburg, care elaboreazã prima monografie "Erzlagerstatten in Banat und Serbien" (1864). El este considerat pãrintele metalogeniei banatice, în special, ca de pildă ºi al ºtiinþei metalifere, în general. Propune pentru prima datã denumirea de "banatit" pentru întreg complexul _de roci eruptive laramice din Banat ºi peninsula Balcani, denumire acceptatã pe plan mondial, în secolele XVIII ºi XIX Banatul devine o provincie minierã celebrã, cunoscutã în lume. Bogãþia zãcãmintelor de cupru, fier, plumb, zinc, aur, argint, huilã, º.a au permis o dezvoltare rapidã ºi amplã a mineritului. Paralel cu activitatea industrialã se dezvoltã, pe baze noi, ºi cea de cercetare. Se întocmesc ºi se îmbogãþesc acum noi ºi însemnate colecþii de roci ºi minerale. O contribuþie în acest sens vine din partea a doi profesori de la ªcoala realã din Timiºoara, Perene Fulepp (1830-1874) ºi respectiv Ede Themák (1838-1907), care prin colectãrile lor au pus bazele colecþiei din cadrul Societãþii de ªtiinþele Naturii din Timiºoara (1873-1918), preocupándu-se în mod ºtiinþific de mineralogia Banatului. O bunã parte din aceastã colecþie, cu ocazia reformei ºcolare, a ajuns material didactic, la Colegiul Bãnãþean din Timiºoara ca de exemplu ºi la alte ºcoli din oraº, restul fiind pãstrate la Castelul Huniade. Din eºantioanele colectate de cãtre E. Themák au beneficiat muzeele mari din Europa (Budapesta, Viena, º.a.) dar ºi numeroase ºcoli, care au învãþat tainele mineralogiei pe eºantioane bãnãþene ºi, nu în ultimul rând, muzeul Societãþii de ªtiinþele Naturii din Timiºoara, care a fost preluat integral de cãtre Muzeul de ªtiinþele Naturii, din' cadrul Muzeului Banatului Timiºoara. Colecþia de roci ºi minerale s-a format, deci, de-a lungul a 125 de ani prin colectãri pe teren, schimburi, donaþii ºi achiziþii. Este cea mai bogatã colecþie regionalã din sud-vestul României ºi una dintre cele mai reprezentative pentru zona mineralogicã a Banatului, în perioada premergãtoare primului rãzboi mondial când exploatarea fierului a luat o mare dezvoltare, mineralogul Sándor Koch strânge o importantã colecþie, de minerale specifice zonei, pe care o doneazã mai târziu Universitãþii din Szeged. în perioada interbelicã ºi pânã astãzi, printr-o preocupare constantã, colecþionarul Constantin Gruescu a reuºit sã strângã un material mineralogic imens, splendide flori de minã, de care au beneficiat multiple muzee (ºi vizitatorii lor) din þarã, Bucureºti, laºi, Galaþi, Reºiþa, Arad ºi în excepțional cel din Timiºoara. El deschide în 1967 porþile unui muzeu propriu, "Muzeul de Mineralogie Esteticã a Fierului" la domiciliul sãu din Ocna de Fier. Colecþia de roci ºi minerale s-a format, deci, de-a lungul a 125 de ani prin colectãri pe teren, schimburi, donaþii ºi achiziþii. Este cea mai bogatã colecþie regionalã din sud-vestul României ºi una dintre cele mai reprezentative pentru zona mineralogicã a Banatului. Colecþia de roci ºi minerale a Muzeului de ªtiinþele Naturii din Timiºoara cuprinde astãzi peste 3000 de eºantioane: o gamã completã de roci magmatice, sedimentare ºi metamorfice; minerale din toate clasele (elemente native, sulfuri, compuºi halogenaþi, oxizi ºi hidroxizi, sãruri oxigenate, º.a); lemn silicifiat, corali, chihlimbar, piese asupra cãrora se extinde noþiunea de mineral, chiar dacã sunt substanþe organice.
Ele, pe lângã numeroasele flori de minã, cu diferitele configurații ºi diversele colorații de cristale, au o valoare esteticã deosebitã, asemãnãtoare pietrelor preþioase, fine ºi ornamentale. O mare parte a materialului provine din zona mineralogicã Banat, altele din zona minierã Baia Mare dar ºi strãinãtate. Investigaþiile mineralogice au situat Munþii Banatului în literatura de specialitate, ca o zonã clasicã pentru studiul mineralelor din rocile ºi mineralizaþiile de contact, în perioada 1950-1970, inginerul Caius I.Superceanu identificã 230 de minereuri ºi le descrie în lucrarea "Indexul mineralogic al Banatului" (1971). Din zãcãmintele bãnãþene, locus tipicus, au fost descoperite ºi descrise pentru întâia datã o succesiune de minerale noi, care se aflã în colecþia noastrã. Amintim: andraditul, 1800 la Ocna de Fier; sascaitul, 1870 la ªasea Montanã; ludwigitul ºi veszelytul 1874 la Ocna de Fier; dogneceitul, 1884 la Dognecea; warthaitul, 1925 la Ocna de Fier; ciclovaitul, 1948 la Ciclova Montanã. Tot din zona Banatului au fost semnalate pentru prima datã în þara noastrã mineralele, ca poligorskitul, 1967; Mn-ilumitul, Mn-ferosalitul, 1969 ºi Mn-salitul, 1974. Prin activitatea de colecþionar a lui Constantin Gruescu colecþia a dobândit componente deosebite : cristale de andradit ºi grossular, ce au fost gãsite în geodele din cariera Terezia, minele Delius, Corp Mijlociu ºi Marcus-40, de la Ocna de Fier, care sunt în combinaþii mineralogice de mare variabilitate; formele de cristalizare ale calciului, atât de la Ocna de Fier, unde predominã formele scalenoedrice, cât ºi de la Dognecea, unde predominã forma tabularã, lamelarã, dã eºantioanelor o nuanþã esteticã deosebitã (calcitul în Banat prezintã peste 100 de combinaþii de forme!); minereuri de fier sub formã cristalizatã; magnetitul, care s-a compus ulterior silicaþilor ce compun scarnul de la Ocna de Fier, cu cristale mari dodecaedrice ºi romboidale, aciculare ºi colomorfe; hematita cu cristale lamelare dispuse sub formã de rozete; ludwigitul sub formã de agregate fibroase pânã la 20 cm; malachitul cu aspect cristalin în dispoziþie radiarã, descoperit în Corpul Petru ºi Pavel, la nivelul galeriei Reichenstein, la Ocna de Fier, în mici geode, aflate într-o masã compactã de hematit. Tot în mina Reichenstein, în porțiunea superioarã a zãcãmântului Delius, într-o geodã a fost descoperitã pentru prima datã în lume (1972), o nouã formã de maclare a cuarþului, cea coaxialã cu concreºteri radiare, cu dublã ºi triplã maclare, numitã "Macla Gruescu". Mai amintim macla japonezã a cuarþului, care în literaturã de spcialitate este prezentatã cu cristale de câþiva mm; cea provenitã de la Ocna de Fier, ca o raritate europeanã, prezintã cristale de câþiva cm, º.a. Majoritatea acestor eºantioane formeazã colecþia ºtiinþificã, depozitatã ºi conservatã corespunzãtor, permiþând studii mineralogice comparative, ale variaþiilor compoziþionale ºi estetice, ale mineralelor din rocile ºi mineralizaþiile de contact, etc. Circa 400 de eºantioane sunt expuse în expoziþia de bazã, permanentã, de la etajul II al Castelului Huniade.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://clisura-dunarii.myforum.ro/