Bujor Administrator


Data inscrierii: 02/Oct/2006 Mesaje: 33 Localitate: Moldova Noua - Romania
|
Trimis: 21/05/2009 11:10 Titlul subiectului: Sofia ARCAN...IN MEMORIAM |
|
|
Sofia ARCAN portret literar
Sofia ARCAN 14 ianuarie 1917 – 27 mai 1992
Cât de mult ne amintim de cei care s-au născut pe aceste meleaguri dunărene? Se pare că îi uităm foarte repede. Oare nu e de datoria noastră să ne amintim mereu de cei care au scris despre aceste locuri? Este cazul unei scriitoare care a debutat încă înainte de apariţia acelei culturi proletcultiste, cum i s-a spus la vremea respectivă. Voi încerca să o prezint pe cea care a fost Sofia ARCAN, născută la 14 ianuarie 1917, în Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, decedată la 27 mai 1992, în Timişoara.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Debutează la 18 ani, deci în 1935 la revista ,,Fruncea” condusă de şi cu fragmente în revista Vremea.
Debut editorial cu volumul; Iana hoinara, roman (Timişoara, Editura Contemporană, 1943), avea 26 ani, şi se părea că viitorul ei literar era asigurat. Chiar dacă a colaborat la diferite reviste literare bănăţene precum Scrisul bănăţean şi Orizont un nou roman avea să-i apară de abia în 1975 Neştiutele noastre iubiri, roman (Timişoara, Editura Facla, 1975) urmate de romanele; Singură în bătaia lunii, roman (Timişoara, Editura Facla, 1977), Vara suferinţelor, roman (Timişoara, Editura Facla, 1980), Joc întrerupt, roman (Timişoara, Editura Facla, 1986),
A participat şi la diverse volume precum; Glasul cetăţii, antologie de poezie şi proză (Timişoara, Editura Facla, 1986),
Crinul - Cofetărie pentru doamne. Prozatoare timişorene contemporane (Timişoara, Editura Eubeea, 1997).
A obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara pe anul 1975.
Postum îi apare volumul; Ora ireală, roman (Timişoara, Editura Popa’s Art, 1996).
Prozatoarea Sofia ARCAN a scris despre zona Banatului aşa cum avea să declare într-un interviu conceput de cunoscuta ziaristă Brânduşa ARMANCA, publicat în revista Orizont în 1984. Cei despre care a scris fiind în general oamenii care munceau din greu prin pădurile Banatului. Romanele sale au şi un pronunţat caracter autobiografic, având în vedere că soţul scriitoarei este de profesie inginer silvic.
Despre proza scrisă de prietene se poate spune că e mult de scris, dar e şi mai greu să aduci în prim-plan o scriitoare dintr-o zonă unde apariţia la timpul respectiv a unei scriitoare era îndeajuns de surprinzătoare. |
|